
Baroc
Barocul e contrapunctic — linii independente care se mișcă una împotriva celeilalte, cu clavecin și un mic ansamblu de coarde, nu orchestră completă.
Forțe acustice, formă notată, dinamici care chiar înseamnă ceva.
Pe scurt
Clasica e genul cel mai stricat de setările moderne implicite de producție. Compresia spre un nivel constant distruge fix ce o face să funcționeze: diferența dintre pianissimo și fortissimo e structurală, nu decorativă. Cere explicit dinamică largă. Contează și forțele — pian solo, cvartet de coarde, ansamblu de cameră și orchestră completă sunt lumi sonore diferite, iar să numești mărimea ansamblului te apropie mai mult decât să numești perioada. Perioada tot schimbă serios limbajul armonic: barocul e contrapunctic și ornamentat, clasicismul e echilibrat și simetric pe fraze, romantismul e cromatic și plin de rubato, impresionismul privilegiază culoarea în fața direcției. Caracterul înregistrării face parte din gen; dacă ceri un spațiu acustic real, nu un microfon aproape și uscat, rezultatele generate sună vizibil mai convingător.
Impliciturile producției moderne strică muzica clasică mai mult decât orice alt gen: comprimarea spre un nivel constant distruge contrastul dinamic care ține forma în picioare. Cere explicit dinamică largă. Numește forțele — pian solo, cvartet de coarde, ansamblu de cameră, orchestră completă sunt lumi sonore diferite — și perioada, care schimbă semnificativ limbajul armonic. Să ceri un spațiu acustic real, nu un close mic, face rezultatele generate mult mai convingătoare.
Felurile concrete în care un prompt din genul ăsta produce ceva generic.
Comprimat
Să numești perioada dar nu și dimensiunea ansamblului
Să accepți un close mic uscat într-o muzică ce are nevoie de sală
Adică să faci media a patru secole




În interiorul genului
Subgenurile sunt mai ales decizii de secțiune ritmică, nu epoci.

Barocul e contrapunctic — linii independente care se mișcă una împotriva celeilalte, cu clavecin și un mic ansamblu de coarde, nu orchestră completă.

Romantismul lărgește orchestra și plaja dinamică și lasă rubato să plimbe tempo-ul, în loc să stea pe o grilă.

Minimalismul repetă celule scurte cu schimbări lente de fază, de asta funcționează ca fundal acolo unde scriitura romantică ar copleși.
Cine îl folosește

Scriitură orchestrală cu plajă dinamică reală, pe care producția pop comprimată nu o poate oferi.

Material instrumental cu structură, dar fără versuri care să se bată cu lectura.

Muzică potrivită perioadei pentru setări istorice, stratificată ca intensitatea să poată crește.

Piese pentru procesiune și ceremonie la o durată specificată, fără să licențiezi o înregistrare.
Nocturn pentru pian solo, epoca romantică, mi minor, rubato. Dinamică largă de la aproape tăcere până la plin, pedala de sustain ținută lung, înregistrat într-o sală reală. Instrumental.
Înrudite
Mai multe genuri
Douăsprezece genuri, fiecare cu propria hartă de tempo, banc de instrumente și un prompt care deja funcționează.
Din bibliotecă

The Invisible Orchestra
Aurelius Falk

Studii de Iarnă
The Arden Quartet

Nocturne in G
Ilse Vandermeer

String Quartet No. 4
The Arden Quartet

Suite for Harpsichord
Anselm Ruiter

Winter Largo
Konstantin Reyer
„Classical” e căutat ca un classical music generator, un orchestral music maker, un ai composer, un symphony generator și un piano music generator. Termenii largi scot pad-uri; cei specifici scot scriitură. Numește ansamblul — cvartet de coarde, orchestră de cameră, pian solo — și spune ce excluzi, și oricare dintre căutările alea ajunge la ceva cu contrapunct real în el.
Poate să scoată scriitură orchestrală și camerală convingătoare, mai ales când numești ansamblul și forma. E slab la dezvoltare pe termen lung, pe care de fapt se sprijină structura clasică.
Numește secțiunile și exclude ce nu vrei. „Corzi complete cu viori în divisi, suflători care răspund, fără percuție, fără alămuri” e genul de prompt care împiedică o cerere orchestrală să devină muzică de trailer.
Scopul. Scriitura clasică își dezvoltă propriul material în timp; scriitura cinematică servește imaginea și e construită în jurul unor momente specifice. Împart instrumentele și cam nimic altceva structural.
Două viori, o violă și un violoncel. Dacă ceri linii cu adevărat independente, nu doar „corzi”, obții scriitură, nu un pad susținut.
Termeni italieni, nu numere — largo pe la 40–60 BPM, andante 76–108, allegro 120–168. Dacă dai și termenul, și un număr, obții cel mai fiabil rezultat.
Rezultatul îți aparține pentru uz conform termenilor comerciali ai planului tău. Ține minte separat că interpretările operelor din domeniul public au în continuare drepturi în înregistrarea însăși.
Forțe acustice, formă notată, dinamici care chiar înseamnă ceva.